Înțelesul suferinței umane la Eschil, Sofocle și Euripide

Aram M. Frenkian a fost un filolog, filosof, logician și clasicist român de origine armeană, important pentru studiile de filosofie greacă, filologie clasică, scepticism antic, filosofie indiană și comparații între gândirea greacă și cea orientală. S-a născut la 19 martie 1898, la Constanța, și a murit la 10 septembrie 1964, la București; a fost ales membru post-mortem al Academiei Române în 2006.

Frenkian a studiat la Universitatea din Cernăuți, apoi la Paris, specializându-se în filosofie, limbi clasice și limbi orientale. Sursele îl prezintă ca poliglot și savant cu pregătire foarte largă: greacă, latină, sanscrită, filosofie antică, filosofie indiană și istoria ideilor.

Temele sale principale au fost presocraticii, Homer, scepticismul grec, stoicismul, Plotin, tragedia greacă și raportul dintre filosofia greacă și filosofia indiană. Editura Herald îl numește „poate, cel mai de seamă clasicist” din spațiul românesc, cu o cultură întinsă „de la Homer la Plotin”.

Printre lucrările sale importante se numără „Scepticismul grec și filosofia indiană”, „Lumea homerică. Eseu de protofilosofie greacă”, „Înțelesul suferinței umane la Eschil, Sofocle și Euripide”, precum și studii despre Empedocle, Parmenide, Diogenes Laertios și filosofia postaristotelică.

A avut și un rol major ca traducător și comentator. Ediția Paideia din Sextus Empiricus, „Schițe pyrrhoniene. Contra învățaților” apare cu traducere și introducere de Aram M. Frenkian, iar ediția Diogenes Laertios, „Despre viețile și doctrinele filosofilor” include note și comentarii ale sale.

Pe scurt, Aram M. Frenkian este unul dintre marii clasicisti români ai secolului XX, un savant discret, dar esențial pentru studiul filosofiei antice, al scepticismului și al legăturilor dintre gândirea greacă și tradițiile filosofice orientale.