Władysław Folkierski a fost un filolog romanist, istoric al literaturii franceze, profesor universitar și om politic polonez în exil. A trăit între 1890 și 1961, fiind născut la Paris și decedat la Londra.

A studiat la Universitatea Jagiellonă din Cracovia, unde s-a format în istoria literaturii polone și în filologie romanică. În 1913 și-a susținut doctoratul cu o teză despre elementul istoric în chansons de geste, iar mai târziu a devenit profesor de filologie romanică la aceeași universitate.

Ca savant, Folkierski este cunoscut mai ales pentru cercetările despre literatura franceză, estetica secolului al XVIII-lea, raportul dintre clasicism și romantism, influențele franceze asupra literaturii polone și relațiile culturale franco-polone. Una dintre lucrările sale importante este „Entre le classicisme et le romantisme. Étude sur l’esthétique et les esthéticiens du XVIIIe siècle”, publicată inițial în 1925 și reluată ulterior.

După al Doilea Război Mondial, a rămas în exil. A avut activitate politică în cadrul guvernului polonez de la Londra, fiind ministru al educației și cultelor în guvernul Republicii Polone în exil, și a avut un rol important în organizarea vieții științifice poloneze din diaspora, inclusiv în Polish Scientific Society Abroad.

Nu trebuie confundat cu tatăl său, Władysław / Ladislas Folkierski — 1841–1904 —, matematician și inginer polonez, activ inclusiv în Peru, cunoscut pentru lucrări de inginerie, căi ferate și linii telegrafice.

Pe scurt, Władysław Folkierski este un romanist polonez important, aflat la intersecția dintre filologia franceză, estetica modernă, comparatism literar și istoria intelectuală a exilului polonez.