Vintilă Mihăilescu (1951–2020) a fost antropolog cultural, sociolog, profesor universitar și eseist român, una dintre figurile importante în dezvoltarea antropologiei sociale și culturale din România după 1990. A fost profesor la Școala Națională de Studii Politice și Administrative (SNSPA) și a contribuit la formarea mai multor generații de antropologi.

În 1990 a participat la inițierea Societății de Antropologie Culturală din România, pe care a condus-o între 1994 și 2000. Între 2005 și 2010 a fost director general al Muzeului Național al Țăranului Român, iar activitatea sa academică a inclus stagii și cursuri la universități și centre de cercetare din Franța, Germania, Italia, Elveția, Belgia, Austria și Canada.

Cercetările și eseurile sale urmăresc mai ales societatea românească contemporană, lumea rurală, identitatea, transformările postsocialiste și viața cotidiană. Mihăilescu a practicat ceea ce numea adesea o formă de „antropologie publică”, apropiind observația academică de experiența de fiecare zi și de dezbaterea culturală.

A fost timp de două decenii colaborator al revistei Dilema / Dilema Veche, unde a publicat rubrica „Socio-hai-hui”. Printre volumele sale se numără Fascinația diferenței, Socio-hai-hui. O altă sociologie a tranziției, Sfârșitul jocului. România celor 20 de ani, Apologia pârleazului și lucrări de introducere în antropologie.

Pe scurt, Vintilă Mihăilescu (1951–2020) – antropolog cultural, sociolog, profesor și eseist român, cunoscut pentru studiile sale asupra societății românești, culturii rurale și transformărilor postsocialiste. A fost profesor la SNSPA, director al Muzeului Național al Țăranului Român și unul dintre principalii promotori ai antropologiei culturale în România după 1990.