Philolaos / Philolaus din Croton a fost un filosof grec presocratic, asociat cu școala pitagoreică. A trăit aproximativ între 470 și 385 î.Hr., fiind una dintre cele mai importante figuri ale pitagorismului de după Pitagora. Stanford Encyclopedia of Philosophy îl prezintă ca filosof și „scientist” grec din Croton, activ în sudul Italiei și apoi în Grecia.

Importanța lui Philolaos vine din faptul că este unul dintre primii pitagoricieni de la care avem fragmente filosofice identificabile. În tradiția pitagoreică, el apare ca autorul care a formulat mai clar ideea că lumea este alcătuită prin raportul dintre limitat și nelimitat. Ordinea cosmosului apare prin armonie, iar numărul este principiul care face lumea inteligibilă.

Cea mai cunoscută idee a lui este modelul cosmologic cu focul central. Spre deosebire de viziunea geocentrică obișnuită, Philolaos nu pune Pământul în centrul universului, ci afirmă că Pământul se mișcă în jurul unui foc central. În acest sistem apare și ideea de anti-Pământ / Counter-Earth, un corp cosmic introdus pentru a completa ordinea numerică și armonică a universului.

Pentru Philolaos, cosmosul nu este haotic, ci o structură ordonată prin proporții, numere și raporturi armonice. De aceea, el este important nu doar pentru istoria filosofiei, ci și pentru istoria astronomiei, matematicii și concepției grecești despre ordine.

Trebuie totuși citit cu prudență: fragmentele atribuite lui s-au păstrat indirect, prin autori mai târzii, iar cercetarea modernă discută autenticitatea unora dintre ele. Totuși, Stanford îl consideră una dintre figurile cele mai importante ale pitagorismului filosofic, alături de Archytas.

Pe scurt, Philolaos este pitagoricianul care transformă numărul, armonia și structura cosmică în filosofie explicită. El marchează trecerea de la pitagorismul mai religios și inițiatic spre o reflecție teoretică despre lume, principii și ordinea matematică a realității.