Peter Paul Rubens a fost unul dintre cei mai mari pictori ai barocului flamand, dar și diplomat, colecționar, om de curte și intelectual european. A trăit între 1577 și 1640; s-a născut la Siegen, în Germania, iar de la vârsta de zece ani a trăit și s-a format la Anvers.

După ucenicie, a călătorit în Italia, unde a studiat direct arta Renașterii și modelele clasice. Această experiență a devenit decisivă pentru stilul său: Rubens unește forța desenului, monumentalitatea compoziției, cultura mitologică și energia dramatică specifică barocului.

În 1609, a fost numit pictor de curte al arhiducelui Albert și al Isabelei, conducătorii Țărilor de Jos spaniole. A condus la Anvers un atelier foarte mare, capabil să producă numeroase lucrări pentru biserici, curți princiare și colecționari europeni.

Opera lui cuprinde scene religioase, mitologice, alegorice, portrete, peisaje și mari compoziții istorice. Printre lucrările sale cunoscute se numără „Samson și Dalila”, „Judecata lui Paris”, „Răpirea fiicelor lui Leucip”, „Coborârea de pe cruce”, „Cele trei Grații” și ciclul dedicat Mariei de Medici.

Rubens a avut și o importantă activitate diplomatică. Din anii 1620 a fost implicat în negocieri între Spania, Țările de Jos, Franța și Anglia, iar statutul său de artist îi permitea să circule între curți fără să pară un emisar politic obișnuit. National Gallery îl descrie explicit ca pictor de mare succes și actor diplomatic important în politica europeană a secolului al XVII-lea.

Pe scurt, Peter Paul Rubens este pictorul barocului în forma sa cea mai exuberantă: culoare, mișcare, corpuri puternice, mitologie, credință, fast politic și o energie vizuală care transformă fiecare scenă într-un spectacol monumental.