Mihai Golu este unul dintre psihologii români importanți ai perioadei postbelice și contemporane. Este profesor universitar doctor, psiholog, membru titular al Academiei Oamenilor de Știință din România. Conform CV-ului publicat de AOSR, s-a născut la 4 martie 1934, în județul Gorj, a studiat psihologia la Universitatea „M. V. Lomonosov” din Moscova și a urmat cursuri postuniversitare la Universitatea din Pittsburgh, unde s-a specializat în psihologie cibernetică.

Domeniile sale principale sunt psihologia generală, psihologia cibernetică, neuropsihologia, psihologia personalității, percepția, autoreglarea și procesele psihice văzute din perspectivă sistemică. Doctoratul său, obținut în 1968, a avut tema „Dinamica percepției vizuale”.

A publicat lucrări foarte folosite în mediul universitar, printre care „Introducere în psihologie”, scrisă împreună cu Aurel Dicu, „Principii de psihologie cibernetică”, „Fundamentele psihologiei”, „Dinamica personalității” și „Tratat de neuropsihologie”. Volumul „Introducere în psihologie” a apărut inițial la Editura Științifică și a fost republicat ulterior, inclusiv la Paideia.

Ca profil intelectual, Mihai Golu este asociat cu încercarea de a construi o psihologie cu fundament științific modern, influențată de cibernetică, teoria informației, neurofiziologie și teoria sistemelor. De aceea, este important nu doar ca autor de manuale, ci și ca promotor al unei viziuni interdisciplinare asupra psihicului.

Pe scurt, Mihai Golu este o figură majoră a psihologiei românești, relevant mai ales pentru psihologia generală, psihologia personalității, neuropsihologie și pentru introducerea modelelor cibernetice în studiul proceselor psihice.