Jean-Pierre Richard a fost un critic literar francez, născut în 1922 și mort în 2019, asociat mai ales cu critica tematică și cu o lectură foarte atentă a senzațiilor, imaginilor, materiei și peisajelor din literatură. Este considerat un reprezentant important al criticii franceze postbelice, în apropierea unor direcții deschise de Gaston Bachelard și Georges Poulet.

Opera lui este centrată pe ideea că fiecare scriitor își construiește un univers sensibil propriu: o rețea de imagini, ritmuri, obsesii, materii, culori, spații și gesturi. Criticul trebuie să intre în această lume interioară a textului și să-i urmărească logica secretă, nu doar să clasifice teme sau să rezume idei.

Printre lucrările sale importante se numără „Littérature et sensation”, apărută în 1954, „Poésie et profondeur”, „L’Univers imaginaire de Mallarmé”, „Études sur le romantisme”, „Proust et le monde sensible”, „Onze études sur la poésie moderne”, „Microlectures” și „Pages paysages”.

Este cunoscut și pentru metoda numită microlectură: analiza foarte fină a detaliului textual — un cuvânt, o imagine, o senzație, o mișcare a frazei — pentru a înțelege ansamblul imaginar al unei opere. Această metodă a fost influentă, dar și discutată critic; de exemplu, Jacques Derrida i-a reproșat tendința de a integra detaliile într-o interpretare prea unificatoare.

Pe scurt, Jean-Pierre Richard este criticul literaturii ca experiență sensibilă: un autor care citește textele prin gust, lumină, materie, spațiu, profunzime, reverie și peisaj interior, făcând din critica literară o formă de explorare a imaginarului.