Iuliu A. Zanne a fost un folclorist, paremiolog și inginer român, cunoscut mai ales pentru monumentala colecție „Proverbele românilor din România, Basarabia, Bucovina, Ungaria, Istria și Macedonia”. S-a născut la 11 iulie 1855, la Bursa/Brusa, în Imperiul Otoman, și a murit la 14 februarie 1924, la București.

De formație a fost inginer, cu studii la Paris, dar numele lui a rămas în cultura română prin activitatea de culegere, ordonare și comentare a proverbelor, zicătorilor, expresiilor, idiotismelor și cimilituri­lor românești.

Lucrarea sa principală, „Proverbele românilor”, a apărut în mai multe volume între 1895 și 1903, iar volumul al X-lea este menționat în unele bibliografii cu anul 1912. Edițiile originale au fost publicate la București, la Socec, iar unele volume poartă mențiunea „Operă premiată de Academia Română”.

Importanța colecției este uriașă: Zanne nu a adunat doar proverbe propriu-zise, ci un întreg univers de înțelepciune populară, morală, ironie, imaginație, superstiții, observații sociale și formule de limbaj. De aceea, opera lui este utilă nu doar pentru folclor, ci și pentru lingvistică, etnologie, antropologie culturală, istoria mentalităților și studiul expresiilor românești.

Editura Paideia a valorificat acest patrimoniu prin volumul „Enciclopedia culturii populare românești”, realizat după materialul lui Iuliu A. Zanne, prezentat ca o sinteză coerentă a credințelor și reprezentărilor care structurează lumea țăranului român.

Pe scurt, Iuliu A. Zanne este marele arhivar al proverbului românesc: un autor care a transformat expresiile orale ale poporului într-o operă monumentală de cultură, limbă și mentalitate românească.