George Duby — de obicei scris în franceză Georges Duby — a fost unul dintre cei mai importanți istorici francezi ai Evului Mediu. S-a născut în 1919, la Paris, și a murit în 1996, lângă Aix-en-Provence. A fost profesor la Collège de France, unde a deținut catedra de istorie a societăților medievale, și a devenit membru al Académie française.

Duby este asociat cu Școala Analelor, direcție istoriografică franceză care a mutat accentul de la istoria evenimentelor și a marilor conducători spre structuri sociale, economie, mentalități, viață cotidiană și durate lungi ale istoriei. El a studiat mai ales societatea feudală, aristocrația, cavaleria, familia, femeile, imaginarul social și raporturile dintre ideologie și organizarea lumii medievale.

Prima sa lucrare majoră a fost teza despre societatea din regiunea Mâconnais în secolele XI–XII, o cercetare locală care a devenit model pentru studiul societății feudale. Collège de France menționează că teza, susținută în 1952, avea ca temă La société aux XIe et XIIe siècles dans la région mâconnaise.

Printre cărțile sale importante se numără „Cele trei ordine sau imaginarul feudalismului” (Les trois ordres ou l’imaginaire du féodalisme), „Duminica de la Bouvines”, „Vremea catedralelor”, „Cavalerul, femeia și preotul”, „Evul Mediu masculin”, „Doamnele din secolul al XII-lea” și „Istoria continuă”. The Three Orders este prezentată de Britannica ca o lucrare despre originea și dezvoltarea medievală a celor trei stări ale societății franceze.

Importanța lui Duby constă în felul în care a arătat că Evul Mediu nu poate fi înțeles doar prin bătălii, regi și cronologii politice. El a cercetat modurile de gândire, reprezentările colective, simbolurile puterii, viața economică și structurile sociale care dau sens unei epoci.

Pe scurt, Georges Duby este un istoric esențial al Evului Mediu european, un autor care a combinat rigoarea arhivistică, analiza socială și talentul literar, făcând istoria medievală accesibilă fără să o simplifice excesiv.