Francine-Claire Legrand a fost o istorică de artă belgiană, specialistă în arta belgiană modernă, mai ales în zona simbolismului, a avangardei belgiene și a artiștilor precum James Ensor, Léon Spilliaert, Gaston Bertrand sau Bram Bogart.

S-a născut în 1916, la Bruxelles, și a murit în 1995. Sursele bibliografice o prezintă ca istorică de artă belgiană, doctor și cadru important al Muzeelor Regale de Arte Frumoase ale Belgiei din Bruxelles; în 1993 era menționată ca șef de departament în această instituție.

A fost implicată și în viața critică și editorială a artei belgiene: între 1956 și 1966 a făcut parte din conducerea și comitetul de redacție al revistei „Quadrum”, publicație importantă pentru arta modernă și contemporană.

Printre lucrările sale se numără „Le symbolisme en Belgique” / „Symbolism in Belgium”, publicată în 1972, o sinteză despre simbolismul belgian și contextul său artistic. Google Books listează ediția Symbolism in Belgium, apărută la Laconti, cu 282 de pagini.

Un alt domeniu central al cercetării sale a fost James Ensor. A publicat lucrări precum „Ensor cet inconnu”, împreună cu Gisèle Ollinger-Zinque, în 1971, și „James Ensor précurseur de l’art moderne”. De asemenea, numele ei apare asociat cu studii despre Léon Spilliaert, inclusiv volumul „Léon Spilliaert et son époque”, publicat în 1981.

A scris și despre Gaston Bertrand: monografia „Gaston Bertrand” a apărut în 1972, iar cercetări ulterioare notează că opera pictorului a fost publicată „cu amploare” de Francine-Claire Legrand.

Pe scurt, Francine-Claire Legrand este o specialistă importantă a istoriei artei belgiene moderne, mai ales pentru studiile despre simbolismul belgian, Ensor, Spilliaert și pictura belgiană dintre sfârșitul secolului XIX și secolul XX.