Eugen Cizek a fost un filolog clasicist, istoric literar și profesor universitar român, specializat mai ales în literatura latină, istoria Romei antice și civilizația romană. S-a născut la 24 februarie 1932, la București, și a murit în decembrie 2008. A absolvit filologia clasică la Universitatea din București în 1955 și a devenit doctor în filologie în 1968.

A fost profesor la Facultatea de Limbi și Literaturi Străine a Universității din București, unde a condus și Catedra de Filologie Clasică. Facultatea îl amintește printre profesorii de prestigiu ai filologiei clasice bucureștene, iar Universitatea din București a organizat în 2018 un colocviu dedicat memoriei sale, descriindu-l drept „eminent clasicist și profesor”.

Opera lui este amplă. Printre lucrările sale importante se numără „Istoria literaturii latine”, „Istoria Romei”, „Epoca lui Traian”, „Seneca”, „Tacit”, „Istoria în Roma antică. Teoria și poetica genului”, „Mentalități și instituții politice romane”, „Neron” și „Eutropius”. Editura Paideia îl prezintă ca autor de studii despre literatura latină, între care se remarcă Istoria literaturii latine.

A avut și recunoaștere internațională: a publicat lucrări în franceză, a fost legat de mediile savante europene și a primit Premiul ADELF al Asociației Scriitorilor de Limbă Franceză, precum și Premiul „Timotei Cipariu” al Academiei Române pentru contribuțiile sale științifice.

Pe scurt, Eugen Cizek este unul dintre cei mai importanți clasicisti români postbelici, esențial pentru studiul literaturii latine, al istoriei Romei și al autorilor romani precum Seneca, Tacit, Suetoniu, Petroniu, Eutropius sau istoricii epocii imperiale.