Drăgan Stoianovici, a fost un filosof, logician, profesor universitar și traducător român, legat de Facultatea de Filosofie a Universității din București. A trăit între 1938 și 2024 și a fost profesor emerit al Universității din București.

S-a născut în județul Caraș-Severin; un articol memorial din Revista de filosofie precizează localitatea Belobreșca și data de 24 aprilie 1938. A urmat Facultatea de Filosofie din București între 1955 și 1960 și și-a obținut doctoratul în filosofie la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, cu teza „Termenii singulari în logică”.

A predat timp de peste patru decenii la Universitatea din București, în domenii precum logica generală, logica modernă, filosofia logicii, logica discursului practic, argumentarea și gândirea critică și logica juridică. Facultatea de Filosofie îl prezintă drept un membru marcant al Departamentului de Filosofie Teoretică.

Printre lucrările sale se numără „Logica modernă”, „Logica juridică”, „Logică generală”, „Logică și argumentare” — manual de liceu, în colaborare — și „Argumentare și gândire critică”. A coordonat și volumul „Logica și dreptul”, o culegere de texte despre logica raționamentului juridic și filosofia dreptului.

A fost important și ca traducător. A tradus în română lucrări fundamentale din filosofie și logică, inclusiv texte asociate cu Karl Popper, Bertrand Russell, Anthony Flew, F. E. Peters și alte repere ale filosofiei teoretice.

Pe scurt, Drăgan Stoianovici a fost unul dintre profesorii importanți de logică din filosofia românească universitară, un autor discret, dar influent prin cursuri, manuale, traduceri și prin contribuția la consolidarea logicii ca disciplină filosofică și formativă în România.