Diogenes Laertios — mai cunoscut în latină ca Diogenes Laërtius — a fost un autor grec din secolul al III-lea d.Hr., important mai ales ca biograf al filosofilor greci. Despre viața lui se știe foarte puțin; Britannica îl descrie drept un scriitor „altfel necunoscut”, dar autor al uneia dintre cele mai importante surse secundare pentru filosofia greacă veche.

Lucrarea lui principală este „Despre viețile, doctrinele și maximele filosofilor iluștri”, cunoscută de obicei ca „Viețile și opiniile filosofilor iluștri” / Lives and Opinions of Eminent Philosophers. Cartea prezintă vieți, anecdote, doctrine și maxime ale unor filosofi precum Thales, Pitagora, Heraclit, Socrate, Platon, Aristotel, Diogene din Sinope, Zenon, Epicur și mulți alții. Cambridge University Press o descrie ca pe o lucrare de pionierat în istoria filosofiei, cu portrete ale aproape o sută de filosofi greci.

Importanța lui Diogenes Laertios nu stă neapărat în profunzimea interpretării filosofice. El este adesea văzut mai degrabă ca un compilator: adună materiale, citate, tradiții, liste de opere, anecdote și doctrine din surse mai vechi, multe dintre ele pierdute astăzi. Tocmai de aceea, chiar dacă trebuie citit cu prudență, el rămâne indispensabil pentru cunoașterea filosofiei antice, mai ales a școlilor elenistice: cinicii, stoicii, epicurienii și scepticii. Stanford Encyclopedia of Philosophy arată, de exemplu, că pentru stoicismul timpuriu depindem în mare parte de doxografii și surse precum Diogenes Laertios.

Un aspect interesant este stilul lucrării: nu este o istorie filosofică modernă, sistematică, ci un amestec de biografie, bârfă savantă, tradiție morală, doctrină și literatură anecdotică. De aceea, cartea e valoroasă nu doar pentru idei, ci și pentru imaginea filosofului antic ca mod de viață: cum trăia, cum vorbea, cum murea, ce excentricități sau maxime i se atribuiau.

Pe scurt, Diogenes Laertios este una dintre cele mai importante surse pentru istoria filosofiei grecești, chiar dacă nu este un mare filosof în sine. Fără lucrarea lui, am ști mult mai puțin despre presocratici, cinici, stoici, epicurieni și despre tradițiile biografice ale Antichității.