Augustin Ioan este arhitect, profesor universitar, teoretician al arhitecturii, eseist și autor român, cunoscut mai ales pentru lucrările despre spațiul sacru, arhitectura religioasă, antropologia spațiului, memoria arhitecturală și arhitectura postcomunistă.

Este profesor la Universitatea de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu” din București, în Departamentul de Istoria & Teoria Arhitecturii și Conservarea Patrimoniului „Sanda Voiculescu”; UAUIM îl listează ca prof. dr. habil. arh. Augustin Ioan. Este și conducător de doctorat, apărând în documente UAUIM în această calitate.

Formarea sa include Institutul de Arhitectură „Ion Mincu” din București, absolvit în 1990, studii la Oxford și la University of Cincinnati, precum și un doctorat în istoria arhitecturii. Sursele biografice îl prezintă ca arhitect, poet, eseist, critic și istoric al arhitecturii.

Tema cea mai recognoscibilă a operei sale este spațiul sacru. A scris volume precum „Spațiul sacru”, „Întoarcerea în spațiul sacru”, „Retrofuturism. Spațiul sacru astăzi”, „Arhitectura memoriei. Noua frontieră a spațiului sacru” și „Arhitectura (supra)realismului socialist”. Paideia descrie Întoarcerea în spațiul sacru ca o recapitulare a intervențiilor sale pe tema spațiului sacru, de la cartea Ființa și spațiul, scrisă cu Radu Drăgan, până la texte despre arhitectura sacră contemporană.

Ca profil intelectual, Augustin Ioan lucrează la intersecția dintre arhitectură, filosofie, teologie, urbanism și studii culturale. Îl interesează felul în care spațiul construit exprimă memorie, ritual, comunitate, traumă istorică, identitate și sacralitate.

Pe scurt, Augustin Ioan este unul dintre cei mai importanți teoreticieni români contemporani ai arhitecturii, relevant mai ales pentru studiile despre spațiul sacru, arhitectura religioasă contemporană, memoria urbană și critica arhitecturii din România postcomunistă.