Arthur Gorovei — mai corect întâlnit frecvent ca Artur Gorovei — a fost un folclorist, etnograf, scriitor și publicist român, una dintre figurile importante ale folcloristicii românești. S-a născut la 19 februarie 1864, la Fălticeni, și a murit la 19 martie 1951, la București. A fost ales membru corespondent al Academiei Române în 1915 și membru de onoare în 1940.

Importanța lui stă mai ales în cercetarea și publicarea tradițiilor populare românești: credințe, superstiții, descântece, cimilituri, datini de naștere, nuntă și moarte, obiceiuri calendaristice, practici magice și forme de cultură țărănească. Sursele recente îl descriu ca una dintre personalitățile care și-au dedicat viața cercetării tradițiilor, credințelor și riturilor de trecere ale lumii rurale românești.

A întemeiat revista „Șezătoarea”, apărută la Fălticeni între 1892 și 1929, considerată prima revistă românească specializată în publicarea literaturii și tradițiilor populare. Revista a avut un rol major în adunarea și circulația materialelor folclorice din spațiul românesc.

Printre lucrările sale importante se numără „Cimiliturile românilor” — publicată în 1898 —, „Credinți și superstiții ale poporului român”, „Descântecele românilor”, „Ouăle de Paști”, „Noțiuni de folclor”, „Botanica poporului român” — în colaborare cu M. Lupescu — și „Datinile noastre la naștere și la nuntă”.

Pe scurt, Artur Gorovei este un întemeietor al folcloristicii românești moderne: un cercetător care a strâns, organizat și interpretat un vast material despre credințele, obiceiurile și imaginarul tradițional românesc.