Agresiunea comunismului în România. Documente din arhivele secrete: 1944‑1989

Gheorghe Buzatu a fost un istoric român specializat în istoria contemporană a României, mai ales în teme legate de secolul XX: petrolul românesc, al Doilea Război Mondial, regimul Ion Antonescu, relațiile internaționale și istoria politică. S-a născut la 6 iunie 1939, la Sihlea, județul Vrancea, și a murit la 20 mai 2013, la Iași.

A studiat istoria la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, unde și-a obținut doctoratul în 1971. A lucrat la Institutul de Istorie „A. D. Xenopol” din Iași și a fost asociat cu Centrul de Istorie și Civilizație Europeană al filialei ieșene a Academiei Române.

Printre lucrările sale se numără „O istorie a petrolului românesc”, „România cu și fără Antonescu”, „Mareșalul Antonescu în fața istoriei”, „Din istoria secretă a celui de-al Doilea Război Mondial” și, împreună cu Ioan Scurtu, „Istoria românilor în secolul XX”. Un necrolog al Radioului public nota că a publicat zeci de cărți și sute de studii, articole și eseuri și că a coordonat colecția „Românii în istoria universală”.

A avut și activitate politică: în legislatura 2000–2004 a fost senator de Iași, ales pe listele Partidului România Mare, și a fost membru al Biroului Permanent al Senatului, inclusiv vicepreședinte în sesiuni parlamentare.

Gheorghe Buzatu este însă o figură controversată. O parte a operei lui, mai ales cea despre Ion Antonescu și Holocaustul din România, a fost criticată pentru tendințe de reabilitare a lui Antonescu și pentru minimalizarea sau distorsionarea Holocaustului românesc. Raportul final al Comisiei Internaționale pentru Studierea Holocaustului în România discută asemenea forme de negare și minimalizare, iar rezumatul raportului menționează explicit notorietatea pozițiilor lui Buzatu despre Holocaust.

Pe scurt, Gheorghe Buzatu a fost un istoric prolific al României secolului XX, dar receptarea lui trebuie făcută critic, mai ales când este vorba despre Ion Antonescu, Holocaust, naționalism și interpretarea celui de-al Doilea Război Mondial.

Mircea Chiritoiu este un autor și istoric român specializat mai ales în istoria comunismului românesc, istoria militară, documente de arhivă și relațiile României cu blocul sovietic.

Numele lui este legat în special de volumul „Lovitura de stat de la 30 decembrie 1947. Preliminarii militare, consecințe politice”, cu documente selectate și adnotate de Mircea Chirițoiu, apărut la Fundația Academia Civică în 1997, cu prefață de Florin Constantiniu. Cartea este frecvent citată în discuțiile despre abdicarea forțată a Regelui Mihai și instaurarea regimului comunist.

Împreună cu Gheorghe Buzatu, a publicat „Agresiunea comunismului în România”, lucrare în două volume, bazată pe documente din arhive secrete. Primul volum este prezentat de Paideia ca o culegere de documente despre situații dramatice și personaje-cheie ale comunismului românesc, iar ediția din 2018 are 422 de pagini. Al doilea volum reunește documente despre democrația populară în România comunistă, activitatea serviciilor secrete, cazurile Pătrășcanu, Ana Pauker, Vasile Luca și Teohari Georgescu, precum și alte episoade ale istoriei politice postbelice.

O altă lucrare importantă este „Între David și Goliath. România și Iugoslavia în balanța Războiului Rece”, publicată la Editura Demiurg, dedicată relației dintre România și Iugoslavia în contextul conflictului sovieto-iugoslav și al Războiului Rece.

A publicat și studii în volume precum Analele Sighet, de pildă textul „Reacții în armata română la moartea lui I. V. Stalin”, unde analizează rolul Direcției Superioare Politice a Armatei și reacțiile militarilor români în 1953.

Pe scurt, Mircea Chirițoiu este un istoric al arhivelor comunismului românesc, relevant mai ales pentru documentarea instaurării regimului comunist, a controlului politic asupra armatei și a relațiilor României cu spațiul sovietic și iugoslav.