„Vieţile paralele” ale personajelor platoniciene

Gheorghe Vlăduțescu este un filosof român, profesor universitar și academician, cunoscut mai ales pentru studiile sale despre filosofia greacă, Aristotel, presocratici, ontologie, metafizică, etică, filosofia medievală și filosofia culturii.

S-a născut la 8 septembrie 1937, la Cărbunești, județul Gorj. A absolvit Facultatea de Filosofie a Universității din București în 1962 și a devenit doctor în filosofie în 1971, cu o teză despre inducția aristotelică.

Cariera lui este legată de Facultatea de Filosofie a Universității din București, unde a predat din 1962 și a devenit profesor după 1990. A fost titularul cursului de filosofie greacă și conducător de doctorat, iar sursele Universității din București îl prezintă ca profesor emerit și membru al Academiei Române.

A devenit membru corespondent al Academiei Române în 1995 și membru titular în 1999; între 2002 și 2006 a fost vicepreședinte al Academiei Române.

Printre lucrările sale importante se numără „Experiență și inducție la Aristotel”, „Modernitatea ontologiei aristotelice”, „Filosofia în Grecia veche”, „Deschideri către o posibilă ontologie. Interpretări la presocratici”, „O istorie a ideilor filosofice”, „Filosofia în Roma veche”, „Filosofia primelor secole creștine”, „Cei doi Socrate”, „Cum mureau filosofii în Grecia veche” și „Ontologie și metafizică la greci”.

Ca profil intelectual, Gheorghe Vlăduțescu este important prin felul în care a tratat filosofia antică nu doar ca istorie de doctrine, ci ca istorie a conceptelor fundamentale: ființă, unu, cauză, principiu, suflet, bine, adevăr, cunoaștere. A lucrat mult asupra grecilor, dar și asupra filosofiei românești și a istoriei ideilor.

Pe scurt, Gheorghe Vlăduțescu este unul dintre cei mai importanți istorici români ai filosofiei antice, cu o contribuție majoră la studiul filosofiei grecești, al aristotelismului și al tradiției metafizice europene.