Vasile MACOVICIUC (n. 1950), poet, eseist. Licențiat al Facultății de Filosofie, Universitatea București (1973). Doctor în Filosofie din 1987. Profesor universitar la Catedra de Filosofie din Academia de Studii Economice din București. Profesor emerit din 2017. Pentru activitatea didactică i s-au acordat Diploma de Excelență profesională „Virgil Madgearu”(2006) și titlul de „Profesor Bologna”(2010). Cercetător asociat în cadrul Institutului de Filosofie și Psihologie „Constantin Rădulescu-Motru”, Academia Română (din iulie 2010).

Este preocupat de autori, orientări și teme din filosofia contemporană, mai ales din perspectiva contribuțiilor la ontologia umanului. Membru al Societății Scriitorilor Bucovineni (din 2006) și al Uniunii Scriitorilor din România (din 2020). A publicat și coordonat numeroase studii de specialitate. A debutat în Luceafărul (1971), cu pseudonimul Vasile M. Codri. Debutul editorial: în 1994, Colecția „Akademos” a Editurii Didactice și Pedagogice, coordonată de Irina Petraș. A publicat eseuri, recenzii, cronici literare, articole pe teme de filosofie, cultură, artă în Luceafărul, Contemporanul, SLAST, Viitorul românesc, Națiunea, Alternative, Zig-zag ș.a. și poezie în Bucovina literară, Hyperion, Ateneu, Literatorul, Mișcarea literară, Vatra veche, Târnava, Antares, Aisberg ș.a. A fost inclus în numeroase antologii.

OPERA:

Poezii: Versuri pentru caii sălbatici (1994); Raft cu insomnii (1995); Metafizică supt degetul mic (1996); Viață la Post-restant [ori_ana.d.ao.ranj.ro] (2005); Azilul de aripi (2005); Deschiderea pleoapei (2005); Rondeluri pentru caii sălbatici (2006); Poeme de-o clipă (2015); Calea florii de cireș [33 probe de muțenie poetică] (2015); Sonetele Orianei (2017); Filosofie: Ispitele fericirii (1995); Inițiere în filosofia contemporană (1999, 2000); Filosofie. Tematizări contemporane (2010) Filosofia și experiența sensului (2015); ș.a.