Jean Delumeau a fost un istoric francez al creștinismului, al mentalităților religioase și al culturii europene moderne. S-a născut în 1923 și a murit în 2020. A fost profesor la Collège de France, unde a deținut, între 1975 și 1994, catedra de Istoria mentalităților religioase în Occidentul modern.

Este asociat cu tradiția istoriografică franceză a istoriei mentalităților, apropiată de Școala Analelor. În loc să studieze religia doar ca doctrină sau instituție, Delumeau a analizat felul în care oamenii au trăit frica, păcatul, vina, speranța, paradisul, mântuirea și imaginarul religios. Collège de France arată că proiectul său a urmărit formele fricii în Occident: frici profunde, frica de celălalt, frica de viitor, frica de trecut și fricile colective legate de epidemii sau crize sociale.

Printre lucrările sale importante se numără „La Peur en Occident” / „Frica în Occident”, „Le Péché et la peur” / „Păcatul și frica”, „La Civilisation de la Renaissance”, „Le Catholicisme entre Luther et Voltaire”, „Une histoire du paradis” și „L’Aveu et le pardon”. Open Library listează numeroase lucrări ale sale, inclusiv volume despre Reformă, Renaștere, frică, păcat, paradis și istoria creștinismului.

O idee centrală la Delumeau este că Occidentul creștin a fost modelat nu doar de credință și speranță, ci și de pedagogii ale fricii: frica de iad, de păcat, de diavol, de sfârșitul lumii, de pedeapsă și de vinovăție. El a arătat cum aceste teme au influențat predica, arta, literatura, comportamentul social și conștiința morală europeană.

Pe scurt, Jean Delumeau este unul dintre marii istorici ai imaginarului religios occidental, important pentru felul în care a transformat frica, păcatul, vinovăția și speranța în obiecte legitime de cercetare istorică.