Gerhard W. Menzel a fost un scriitor german din Leipzig, autor de proză istorică, piese radiofonice, literatură pentru copii și monografii de artă. S-a născut la 18 februarie 1922, la Schkeuditz, lângă Leipzig, și a murit la 14 martie 1980, la Leipzig.

A fost format inițial ca librar, iar în timpul unei boli îndelungate s-a apropiat de literatură și istoria artei. Din 1948 a lucrat în zona emisiunilor dramatice ale radioului din Leipzig, iar din 1960 a trăit ca scriitor liber-profesionist.

Menzel este amintit în Germania și ca „părintele piesei radiofonice din RDG”, datorită activității sale de dramaturg radio și autor/adaptor de texte pentru radio. A scris sau prelucrat peste două duzini de piese radiofonice și s-a orientat apoi spre proză epică, romane istorice și biografii literar-artistice.

Pentru cititorul român, numele lui este legat mai ales de volumul „Pieter Bruegel năzdrăvanul”, apărut la Editura Meridiane în 1974, în două volume, în traducerea lui Nicolae Reiter. Cartea are la origine preocupările lui Menzel pentru pictura flamandă și pentru figura lui Pieter Bruegel cel Bătrân, despre care publicase și monografia germană „Pieter Bruegel der Ältere” în 1966.

A mai scris despre Jan Vermeer, despre Molière, despre Lessing, precum și cărți pentru copii, între care „Der Clown Pallawatsch” și „Der weiße Delphin”. A primit Premiul de Artă al orașului Leipzig și Premiul Lion Feuchtwanger al Academiei de Arte.

Pe scurt, Gerhard W. Menzel este un autor german al literaturii istorico-biografice și al monografiei artistice narative, important mai ales pentru felul în care a transformat viețile artiștilor — Bruegel, Vermeer, Molière — în proză documentată, accesibilă și literară.