Antoine Faivre a fost un istoric francez al religiilor și unul dintre fondatorii studiului academic al esoterismului occidental. A trăit între 1934 și 2021 și a fost profesor la École Pratique des Hautes Études, unde a ocupat catedra de Istoria curentelor esoterice și mistice în Europa modernă și contemporană.

Este important pentru că a contribuit decisiv la transformarea esoterismului occidental într-un domeniu universitar de cercetare, nu doar într-o temă marginală asociată ocultismului. Un articol publicat în revista Aries îl prezintă drept savantul care a conceptualizat pentru prima dată esoterismul ca domeniu academic și care a fost legat de începuturile revistei Aries, una dintre publicațiile importante ale acestui câmp.

Lucrarea lui cea mai cunoscută este „Accès de l’ésotérisme occidental”, tradusă în engleză ca „Access to Western Esotericism” și în română ca „Căi de acces la esoterismul occidental”. A mai scris „L’ésotérisme”, „The Eternal Hermes”, „The Golden Fleece and Alchemy”, „Western Esotericism: A Concise History” și studii despre hermetism, alchimie, teosofie creștină, iluminism și imaginar simbolic.

Faivre a propus o definiție devenită influentă: esoterismul occidental poate fi recunoscut prin câteva trăsături recurente — corespondențele dintre macrocosm și microcosm, ideea de natură vie, rolul imaginației și medierilor simbolice, experiența transmutării, la care se adaugă uneori concordanța tradițiilor și transmiterea inițiatică.

Pe scurt, Antoine Faivre este o figură esențială pentru studiul modern al hermetismului, alchimiei, teosofiei și tradițiilor esoterice occidentale: un autor care a încercat să trateze aceste curente istoric, critic și comparativ, nu ca simplă credință ocultă sau curiozitate marginală.